Executarea silită: ce bunuri nu pot fi executate potrivit Codului de procedură civilă

drept civil
Actualizat la 5 mart. 2026

Ce bunuri nu pot fi executate silit atunci când un executor judecătoresc vine să aplice sechestru în locuința debitorului?

Executarea silită permite creditorului să urmărească bunurile debitorului pentru recuperarea unei datorii, insa legea stabilește limite clare.

Astfel, Codul de procedură civilă prevede o categorie de bunuri care sunt exceptate de la executare deoarece sunt considerate indispensabile traiului zilnic al debitorului și al familiei sale.

În practică apar însă numeroase situații în care aceste limite sunt ignorate sau interpretate extensiv, iar debitorii află prea târziu că anumite bunuri nu puteau fi urmărite.

De aceea este important să cunoști care sunt bunurile exceptate de la executarea silită și ce poți face atunci când executorul depășește limitele stabilite de lege.

Cuprins

1. Bunurile care nu pot fi executate silit

Executarea silită a bunurilor mobile nu este nelimitată, Codul de procedură civilă stabilește o serie de bunuri care nu pot fi urmărite, deoarece sunt considerate indispensabile traiului zilnic sau exercitării profesiei debitorului.

Potrivit art. 727–729 C.proc.civ., sunt exceptate de la executarea silită, în principal:

  • bunurile de uz personal și gospodăresc indispensabile traiului zilnic;
  • obiectele de cult religios;
  • sculele, echipamentele sau instrumentele necesare exercitării profesiei;
  • alimentele necesare pentru trei luni (sau până la noua recoltă, în cazul agricultorilor);
  • combustibilul necesar încălzirii locuinței pentru trei luni de iarnă.

Aceste limitări există pentru a proteja minimul necesar unei vieți decente și pentru a împiedica transformarea executării silite într-o măsură disproporționată.

1.1. Bunurile indispensabile traiului zilnic

Aceasta este prima și cea mai importantă categorie de bunuri protejate de lege. Codul de procedură civilă pornește de la ideea că debitorul trebuie să își păstreze un minim de obiecte necesare vieții de zi cu zi.

  • Obiectele de uz casnic strict necesare

Potrivit art. 727 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., sunt exceptate de la urmărire bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului și familiei sale pentru un trai decent.

Sunt considerate bunuri indispensabile: mobilierul minim pentru locuit, aragazul și frigiderul.

De exemplu, dacă într-o locuință există un singur frigider, executorul nu poate dispune ridicarea acestuia.

În aceeași categorie intră și hainele sau încălțămintea debitorului și ale membrilor familiei. Excepția o pot constitui obiectele de lux cu o valoare de piață ridicată.

  • Alimentele și combustibilul necesar

Legea protejează și bunurile necesare supraviețuirii imediate.

Nu pot fi executate silit: alimentele necesare debitorului și familiei sale pentru o perioadă de trei luni, combustibilul necesar încălzirii locuinței și preparării hranei pentru aceeași perioadă.

În cazul agricultorilor, legea extinde această protecție până la momentul noii recolte.

1.2. Instrumentele de muncă, obiectele de studiu

Executarea silită nu trebuie să lase debitorul fără mijloacele prin care își câștigă existența. Dacă acesta nu mai poate munci, șansele de recuperare a datoriei se reduc.

  • Uneltele și instrumentele profesionale (art. 727 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ.)

Sunt exceptate de la executare obiectele indispensabile exercitării ocupației debitorului.

Exemple: trusa de scule a unui mecanic; laptopul sau tableta grafică utilizate de un designer; instrumentarul medical al unui medic.

Protecția privește însă instrumentele de bază ale profesiei. Bunurile utilizate în activități comerciale la scară largă, cum ar fi flotele de utilaje sau echipamentele industriale, pot fi urmărite silit.

  • Obiectele destinate educației

Legea protejează și bunurile necesare studiului.

Astfel, sunt exceptate de la executare: cărțile, instrumentele muzicale folosite pentru studiu sau profesie, obiectele necesare elevilor sau studenților din familie. Dreptul la educație primează în fața dreptului creditorului de a-și recupera creanța.

1.3. Bunurile cu valoare religioasă sau sentimentală

Există bunuri a căror valoare nu este în primul rând economică, ci spirituală sau personală. Acestea sunt protejate de lege deoarece fac parte din sfera vieții private a persoanei (art. 728 C.proc.civ.)

În această categorie intră: obiectele de cult religios (icoane, cărți religioase sau alte obiecte necesare practicării credinței); fotografiile și amintirile de familie; decorațiile și portretele de familie; verighetele sau alte simboluri ale căsătoriei.

Excepția: Dacă bunul are o valoare materială importantă independentă de semnificația religioasă, atunci el poate fi urmărit pentru valoarea materială.

Exemple: o icoană cu ramă din aur masiv; un obiect religios cu diamante sau pietre prețioase; obiecte religioase foarte valoroase din punct de vedere comercial.

1.4. Executarea silită a bunurilor care aparțin altor persoane

Executarea silită poate viza numai bunurile debitorului. Cu toate acestea, în practică apar frecvent situații în care executorul judecătoresc aplică sechestru asupra unor bunuri aflate în locuința debitorului, fără a verifica dacă acestea îi aparțin în mod real.

În lipsa unor dovezi imediate, executorul poate prezuma că bunurile aflate în locuință aparțin debitorului și le poate include în procesul-verbal de sechestru. Această măsură are însă un caracter provizoriu și nu stabilește definitiv dreptul de proprietate asupra bunului.

Dacă bunul aparține unei alte persoane, proprietarul real poate solicita ridicarea sechestrului prin formularea unei contestații la executare.

În cadrul procedurii, instanța va analiza dovezile privind proprietatea bunului, cum ar fi: facturi sau chitanțe emise pe numele altei persoane, contracte de achiziție, extrase bancare care dovedesc plata bunului, certificate de garanție sau alte documente similare.

Dacă se dovedește că bunul nu aparține debitorului, instanța va dispune ridicarea sechestrului și excluderea bunului din procedura de executare silită. Această situație apare frecvent atunci când debitorul locuiește împreună cu alte persoane (soț, copii majori, părinți sau chiriași), iar bunurile din locuință aparțin mai multor proprietari.

2. Veniturile exceptate de la executarea silită

Pe lângă bunurile mobile, legea protejează și anumite venituri sau sume de bani care nu pot fi urmărite prin executare silită.

Art. 729 din Codul de procedură civilă stabilește o categorie de venituri considerate insesizabile, deoarece au o destinație socială sau personală specială, aceste sume sunt acordate pentru protecția familiei, a copiilor sau a persoanelor vulnerabile și, din acest motiv, nu pot fi supuse executării silite.

Chiar dacă asupra contului bancar există poprire, aceste venituri rămân protejate și nu pot fi reținute pentru plata datoriilor.

Tabelul de mai jos prezintă principalele categorii de venituri insesizabile prevăzute de lege.

2.1. Veniturile complet insesizabile

2.2. Veniturile cu destinație specială

Există și anumite sume care, deși nu sunt venituri permanente, sunt acordate pentru acoperirea unor cheltuieli concrete și nu pot fi urmărite în mod obișnuit.

Atenție!

Dacă banca ți-a blocat alocația sau indemnizația, trebuie să depui imediat la executorul judecătoresc o dovadă privind natura venitului respectiv (extras de cont și adeverință de la AJPIS/Angajator) pentru a ridica poprirea de pe acele sume specifice.

3. Inventarul bunurilor la aplicarea sechestrului

Atunci când executorul judecătoresc aplică sechestru asupra bunurilor mobile ale debitorului, acesta este obligat să întocmească procesul-verbal de sechestru, document în care sunt consemnate bunurile identificate și indisponibilizate. (art. 732–734 C.proc.civ.)

Procesul-verbal trebuie să conțină un inventar clar al bunurilor sechestrate, suficient de detaliat pentru a permite identificarea fiecărui obiect.

În mod obișnuit, inventarul trebuie să cuprindă: descrierea bunului (tip, caracteristici principale); numărul sau cantitatea bunurilor; starea bunului; valoarea estimată.

Inventarul are un rol esențial în procedura de executare, deoarece stabilește exact bunurile asupra cărora s-a aplicat sechestrul și împiedică includerea ulterioară în executare a unor bunuri care nu au fost identificate inițial.

În practică apar însă situații în care procesul-verbal conține descrieri foarte generale, precum „mobilier din sufragerie” sau „electrocasnice”, fără individualizarea bunurilor. Astfel de formulări pot crea dificultăți serioase în stabilirea bunurilor executate.

Dacă inventarul este incomplet sau imprecis, debitorul poate invoca această neregularitate în cadrul contestației la executare, deoarece lipsa unei identificări clare a bunurilor poate afecta legalitatea procedurii de sechestru.

Individualizarea corectă a bunurilor în procesul-verbal de sechestru nu reprezintă o simplă formalitate procedurală. Aceasta este o garanție a legalității executării silite și permite verificarea ulterioară a bunurilor asupra cărora s-a aplicat măsura.

4. Evaluarea bunurilor sechestrate

După aplicarea sechestrului, bunurile trebuie evaluate pentru a stabili prețul de pornire al vânzării. (art. 758 C.proc.civ.).
În mod obișnuit, executorul judecătoresc indică o valoare estimativă în procesul-verbal de sechestru, însă, atunci când bunul are o valoare semnificativă sau există dispute privind prețul, evaluarea poate fi realizată de un expert evaluator.
Evaluarea este importantă deoarece prețul stabilit în această etapă influențează direct rezultatul licitației.
Dacă debitorul consideră că bunul a fost subevaluat, acesta poate solicita desemnarea unui expert evaluator sau poate contesta evaluarea în cadrul contestației la executare.

4.1. Contestarea evaluării

Dacă prețul stabilit este vădit inferior valorii reale a bunului, debitorul poate formula contestație la executare și poate prezenta dovezi privind valoarea de piață, cum ar fi: evaluări independente, oferte similare existente pe piață, rapoarte de expertiză.

Instanța poate dispune efectuarea unei noi evaluări dacă apreciază că prețul stabilit inițial nu reflectă valoarea reală a bunului.

Sfat practic:

Cere un expert: Dacă ai un bun de valoare (o mașină, un utilaj, un tablou), cere în scris numirea unui expert evaluator. Onorariul acestuia merită plătit pentru a evita o subevaluare masivă a bunului.
​Contestația la evaluare: Ai la dispoziție 15 zile de la comunicarea prețului pentru a ataca evaluarea în instanță. Adu dovezi (anunțuri similare, alte expertize) care să arate prețul real al pieței.

5. Vânzarea bunurilor mobile prin licitație publică

Bunurile mobile sechestrate sunt valorificate, de regulă, prin licitație publică.

Procedura licitației urmărește obținerea unui preț cât mai apropiat de valoarea bunului, iar legea stabilește mai multe etape succesive în cazul în care bunul nu se vinde la prima licitație.

Vânzarea prin licitație publică urmează regulile stabilite de art. 769 alin. (8) și (9) C.proc.civ.:

  1. Prima etapă (Termenul I): Licitația începe de la 100% din valoarea prevăzută în publicații.
  2. ​Scăderea imediată la 75%: Dacă la prima strigare nu se obține prețul de 100%, bunul este scos din nou la vânzare în cadrul aceleiași ședințe. De data aceasta, licitația pornește de la 75% din prețul inițial, iar bunul se vinde celui care oferă prețul cel mai mare.
  3. ​A doua etapă (Termenul II – în maxim 20 de zile): Dacă bunul nu s-a vândut la prima ședință (nici la 100%, nici la 75%), executorul va fixa un nou termen. La acest al doilea termen, licitația începe de la 50% din prețul inițial.
  4. Vânzarea la orice preț: Dacă nici la pragul de 50% nu există ofertanți, bunul se va vinde, în cadrul aceleiași a doua ședințe, la cel mai mare preț oferit, chiar dacă la licitație s-a prezentat un singur ofertant.

​Limita de 50% și problema prețului derizoriu

​Respectarea formală a pragului de 50% nu garantează însă că prețul obținut reflectă valoarea reală a bunului. În dreptul civil există noțiunea de preț derizoriu, adică un preț atât de disproporționat față de valoarea reală a bunului încât nu mai poate fi considerat un preț serios, în sensul art. 1665 Cod civil.

De exemplu, dacă un bun care valorează aproximativ 10.000 euro este evaluat eronat la 1.000 euro, iar ulterior este adjudecat la 500 euro, regula procentuală a licitației este respectată formal. Cu toate acestea, prețul rezultat poate fi considerat derizoriu raportat la valoarea reală a bunului.

Într-o asemenea situație, debitorul poate invoca aceste neregularități prin contestația la executare, în temeiul art. 712 C.proc.civ., solicitând instanței verificarea evaluării și anularea actelor de valorificare.

6. Adjudecarea bunului de către creditor

De multe ori se întâmplă ca bunul scos la licitație să nu fie cumpărat de niciun participant. În această situație, creditorul poate solicita adjudecarea bunului în condițiile art. 767 Cod procedură civilă. Adjudecarea înseamnă că bunul este atribuit creditorului, iar valoarea acestuia se scade din datoria existentă.

6.1. Limitele adjudecării

Legea stabilește o limită importantă pentru această situație, creditorul nu poate dobândi bunul la un preț inferior celui stabilit pentru licitație.

Potrivit art. 767 C.proc.civ., creditorul nu poate adjudeca bunul direct sau prin persoane interpuse la un preț mai mic de 75% din valoarea de evaluare.

Scopul acestei reguli este de a preveni situațiile în care bunul ar ajunge în patrimoniul creditorului la un preț foarte redus, în detrimentul debitorului.

În practică, verificarea existenței unor persoane interpuse poate fi dificilă, însă dacă există indicii că adjudecarea s-a realizat în mod fraudulos, aceste aspecte pot fi invocate în cadrul contestației la executare.

6.2. Obligația de plată a diferenței

Dacă valoarea bunului adjudecat este mai mare decât datoria existentă, creditorul este obligat să plătească diferența către debitor.

Cu alte cuvinte, adjudecarea bunului nu poate conduce la îmbogățirea creditorului peste valoarea creanței.

7. Preluarea bunului în contul creanței

Dacă bunul mobil nu este vândut la licitație, legea permite creditorului să solicite preluarea bunului în contul creanței, în condițiile art. 779 Cod procedură civilă.

Această procedură nu trebuie confundată cu adjudecarea la licitație, preluarea în contul creanței intervine atunci când bunul nu a fost vândut, iar creditorul solicită atribuirea lui pentru stingerea totală sau parțială a datoriei.

În această situație, creditorul poate cere executorului atribuirea bunului în contul creanței, bunul este preluat la ultimul preț stabilit pentru vânzare, respectiv la prețul indicat pentru ultimul termen de licitație, valoarea bunului astfel stabilită se impută asupra creanței urmărite.

Dacă valoarea bunului depășește suma datorată, creditorul este obligat să plătească diferența debitorului.

Dacă, dimpotrivă, valoarea bunului este mai mică decât creanța, executarea silită poate continua pentru recuperarea restului datoriei.

8. Neregularități frecvente în procedura de executare

În practică pot apărea situații în care procedura de executare nu respectă limitele stabilite de lege.

Printre cele mai frecvente probleme întâlnite se numără: sechestrarea unor bunuri exceptate de la executare, evaluarea vădit sub valoarea reală a bunurilor, descrierea incompletă a bunurilor în procesul-verbal de sechestru, includerea în executare a unor bunuri care aparțin altor persoane. Astfel de situații pot afecta legalitatea executării și pot fi invocate în fața instanței.

9. Cum te aperi? Strategii

Dacă executorul a pus sechestru pe bunuri care nu pot fi urmărite sau dacă bunurile au fost evaluate la un preț mult prea mic, legea îți oferă mai multe instrumente de apărare.

1. Mențiunile în procesul-verbal de sechestru

Nu semna procesul-verbal fără să citești conținutul acestuia. Dacă nu ești de acord cu evaluarea sau cu bunurile identificate, scrie obiecțiile direct în procesul-verbal.

De exemplu: „Obiectez la prețul stabilit, consider că bunul este subevaluat.”

„Acest bun reprezintă singurul meu instrument de muncă.”

„Bunul aparține unei alte persoane.”

Aceste mențiuni pot deveni probe importante într-o eventuală contestație la executare.

2. Solicitarea urmăririi altor bunuri

Codul de procedură civilă nu recunoaște debitorului un drept expres de a stabili ordinea urmăririi bunurilor mobile. Cu toate acestea, debitorul poate solicita executorului să urmărească mai întâi anumite bunuri, mai ales dacă acestea pot acoperi creanța fără a afecta bunuri esențiale.

Executorul poate ține cont de această solicitare dacă nu afectează recuperarea creanței.

3. Contestația la executare

Contestația la executare este principalul mijloc juridic de apărare împotriva abuzurilor sau neregularităților din procedura de executare.

Termenul general este de 15 zile de la comunicarea actului de executare (de exemplu: proces-verbal de sechestru, evaluare sau publicație de vânzare).

Prin contestație poți invoca, de exemplu: urmărirea unor bunuri insesizabile, evaluarea eronată a bunurilor, lipsa individualizării bunurilor în inventar, nerespectarea procedurii de executare.

4. Suspendarea executării

Odată cu formularea contestației la executare, poți solicita și suspendarea executării silite, potrivit art. 719 C.proc.civ. Dacă instanța admite cererea de suspendare, procedura de vânzare se oprește temporar, până când judecătorul verifică legalitatea executării.

10. Concluzie

Codul de procedură civilă stabilește limite clare: anumite bunuri sunt insesizabile, unele venituri sunt protejate, iar procedura de sechestru, evaluare și vânzare trebuie să respecte reguli precise.

Din păcate, uneori apar situații în care aceste reguli nu sunt aplicate corect de către executor: bunuri descrise superficial în procesul-verbal de sechestru, evaluări sub valoarea reală sau includerea în executare a unor bunuri care nu aparțin debitorului.

De aceea, este important ca debitorul să cunoască limitele executării silite și mijloacele legale de apărare, atunci când legea nu este respectată, actele de executare pot fi verificate și, dacă este cazul, anulate prin contestația la executare.

11. Exemple din practică: Ce spun instanțele de judecată?

Teoria juridică este importantă, dar rezultatele concrete obținute în sala de judecată sunt cele care confirmă validitatea apărărilor prezentate în acest ghid. Iată câteva exemple de situații în care abuzurile prin poprire au fost stopate de instanțe.

Cazul 1: Anularea sechestrului instituit asupra unui bun indispensabil îngrijirii unei persoane cu handicap. Instanța a constatat că autoturismul asupra căruia a fost instituit sechestrul se încadrează în categoria bunurilor exceptate de la urmărirea silită.

“Prin raportare la înscrisurile de la dosar, instanţa reține că autoturismul asupra căruia a fost instituit sechestrul se încadrează în categoria bunurilor exceptate de la urmărirea silită, potrivit art. 727 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, fiind un bun indispensabil îngrijirii unei persoane cu handicap. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta este utilizat în mod necesar și constant de contestator pentru deplasarea fiicei sale, în vârstă de 45 de ani, diagnosticată cu scleroză multiplă recurent-remisivă – afecțiune neurologică cronică, progresivă și încadrată în grad de handicap accentuat, conform certificatului de încadrare depus. Boala presupune limitări semnificative de mobilitate și necesitatea unor deplasări frecvente la unități medicale și tratamente de specialitate, care nu pot fi realizate în mod rezonabil prin alte mijloace.
Instanța constată totodată că din actele aflate la dosar nu rezultă existența unui alt autoturism în patrimoniul debitorului, astfel încât bunul urmărit reprezintă singurul mijloc efectiv prin care se asigură îngrijirea și sprijinul unei persoane cu handicap. În aceste condiții, autoturismul nu poate fi privit ca un simplu bun patrimonial susceptibil de valorificare, ci dobândește natura juridică a unui instrument indispensabil exercitării dreptului la sănătate și la îngrijire al unei persoane vulnerabile, protejat expres de legiuitor.
Rațiunea instituirii excepției de la executarea silită prevăzute de art. 727 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă este aceea de a asigura respectarea demnității umane și a unui minim existențial, chiar și în cadrul procedurii de executare silită, interesul creditorului neputând prevala asupra nevoii de protecție a persoanelor cu handicap. Menținerea sechestrului ar lipsi de efect această protecție legală și ar conduce la consecințe disproporționate,
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse în paragrafele de mai sus, instanţa va admite contestația la executare şi va anula Procesul de sechestru emis în data de 06.08.2025 asupra autoturismului …” (Hotarâre nr. 54/2026 din 27.01.2026 pronunțată de Judecătoria Beiuș).

Cazul 2: Anularea actelor de executare pentru motivul că indemnizațiile cu destinație specială sunt insesizabile. Într-un dosar în care banca a instituit poprire asupra indemnizației de handicap, instanța a admis contestația, a anulat actele de executare și a dispus întoarcerea executării.

“Pe fondul contestatei, tribunalul reţine că prima instanţă a apreciat corect natura juridică a sumelor urmărite. Indemnizaţia de handicap constituie o prestaţie cu destinaţie specială, iar potrivit art. 729 alin. (7) C.proc.civ. asemenea venituri nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii. Textul are caracter imperativ şi instituie o interdicţie absolută de urmărire. Faptul că sumele au fost virate într-un cont deschis pe numele co-debitoarei nu schimbă titularul dreptului asupra prestaţiei şi nici regimul juridic al acesteia. În aceste condiţii, anularea actelor de executare privind suma de 23.331 lei şi dispunerea întoarcerii executării au fost măsuri legale şi temeinice” (Hotarâre nr. 147/2026 din 03.03.2026 pronunțată de Tribunalul Covasna, Secția civilă).

Te confrunți cu o executare silită?

Nu lăsa incertitudinea juridică să îți pericliteze drepturile sau investiția. Indiferent dacă ești creditor, debitor, ai nevoie de o strategie legală corectă pentru a naviga prin acest conflict sensibil. Programează o consultație cu specialiștii noștri în drept execuțional pentru a-ți proteja interesele.

Programează o consultație

12. Întrebări frecvente despre bunurile care pot fi executate silit (FAQ)

Poate executorul judecătoresc să intre în locuință fără acordul meu?

Răspuns: Da. Executorul judecătoresc are dreptul să intre în locuință pentru a efectua executarea silită dacă are un titlu executoriu și o încuviințare a executării din partea instanței.
Dacă debitorul refuză accesul, executorul poate solicita sprijinul poliției sau al jandarmeriei pentru a realiza executarea.

Poate executorul să pună sechestru pe mașină dacă este singurul meu mijloc de deplasare?

Răspuns: În general, autoturismul este urmăribil. Totuși, conform Art. 727 C.proc.civ., mașina poate fi salvată de la executare în două cazuri specifice: dacă este adaptată pentru o persoană cu dizabilități sau dacă este un instrument de lucru indispensabil (ex: ești șofer de taxi, curier sau faci distribuție și poți dovedi că fără mașină pierzi singura sursă de venit). Dacă mașina este folosită doar pentru deplasarea la birou, ea va fi probabil sechestrată.

Pot fi sechestrate laptopul sau telefonul mobil dacă lucrez de acasă?

Răspuns: Dacă poți dovedi (prin contract de muncă, fișa postului sau statut de freelancer/PFA) că laptopul sau telefonul sunt esențiale pentru a-ți câștiga existența, executorul nu are voie să le ridice.

Ce se întâmplă dacă executorul vrea să ia bunuri care nu sunt ale mele?

Răspuns: Aceasta este o situație frecventă în cazul celor care locuiesc cu chirie sau la părinți. Executorul sechestrează tot ce găsește la domiciliul debitorului, prezumând că îi aparțin. Pentru a le salva, proprietarul real trebuie să prezinte facturi, garanții sau contracte de vânzare-cumpărare pe numele său. Dacă bunurile sunt totuși sechestrate, proprietarul real (terțul) trebuie să introducă o contestație la executare (intervenție) în termen de 15 zile.

Ce se întâmplă dacă nimeni nu cumpără bunul la licitație?

Răspuns: Dacă bunul nu este cumpărat la licitație, creditorul poate solicita preluarea bunului în contul creanței, în condițiile art. 779 Cod procedură civilă.
Valoarea bunului se scade din datoria debitorului. Dacă bunul valorează mai mult decât datoria, creditorul trebuie să plătească diferența.

Ce se întâmplă dacă bunurile sunt evaluate la un preț prea mic?

Răspuns: Evaluarea bunurilor se face, de regulă, de către executor, dar aceasta poate fi contestată.
Poți solicita numirea unui expert evaluator, formula contestație la executare dacă prețul stabilit este vădit subevaluat.
Termenul general pentru contestarea actelor de executare este de 15 zile.

Pot fi poprite alocația copiilor sau tichetele de masă pentru datorii la bănci?

Răspuns: Categoric, nu. Alocațiile de stat pentru copii, indemnizațiile de maternitate, ajutoarele de handicap și diurnele sunt sume cu destinație specială și sunt insesizabile conform Art. 729 alin. (7) C.proc.civ. De asemenea, tichetele de masă nu pot fi poprite deoarece nu sunt considerate salariu, ci hrană. Dacă banca a blocat aceste sume, debitorul trebuie să ceară imediat rectificarea popririi prezentând dovada provenienței banilor.

Alte articole care te pot interesa: