Actualizat la 5 mart. 2026
În momentul în care o societate intră în insolvență, de cele mai multe ori, patrimoniul acesteia devine principala sursă pentru acoperirea creanțelor creditorilor. În practică, foarte mulți debitori, anticipând deschiderea procedurii, încheie tranzacții prin care diminuează activul sau favorizează anumiți creditori în detrimentul altora.
Pentru contracararea acestor practici, Legea nr. 85/2014 instituie mecanismul anulării actelor frauduloase.
Ce sunt actele frauduloase?
Legea nr. 85/2014 instituie mecanismul anulării actelor frauduloase și califică drept frauduloase actele juridice încheiate în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, care:
- diminuează nejustificat activul societății debitoare fără o contraprestație reală;
- creează un avantaj patrimonial nejustificat pentru un creditor.
Exemple prevăzute de art. 117 alin. (2) din lege:
- vânzarea bunurilor la prețuri vădit disproporționate;
- transferuri cu titlu gratuit către terți;
- plăți anticipate ale unor datorii scadente ulterior;
- constituirea de garanții suplimentare pentru obligații anterioare neasigurate.
Cine poate cere anularea (calitate procesuală)?
Acțiunea în anulare poate fi promovată de:
- administratorul sau lichidatorul judiciar (obligat să verifice actele din perioada suspectă);
- comitetul creditorilor;
- un creditor ce deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor înscrise.
Termenul de exercitare: acțiunea trebuie introdusă în maximum 1 an de la data raportului asupra cauzelor insolvenței, dar nu mai târziu de 16 luni de la deschiderea procedurii.
Care sunt efectele anulării?
- Actul juridic declarat fraudulos este desființat retroactiv, fiind tratat ca și cum nu ar fi fost încheiat.
- Bunurile sau sumele transferate fraudulos revin în patrimoniul debitorului.
- Persoana obligată să restituie bunul sau suma își poate înscrie creanța la masa credală, pentru suma echivalentă.
- Se înlătură privilegiile create artificial și se restabilește echilibrul între toți creditorii.
Concluzie
Anularea actelor frauduloase în insolvență reprezintă un mijloc juridic esențial pentru protejarea creditorilor și reechilibrarea masei credale.
Succesul unei asemenea acțiuni depinde de rapiditatea demersurilor și de soliditatea probatoriului, dar și de colaborarea constantă între practician și creditori.
Deoarece mecanismul anulării actelor frauduloase ridică adesea probleme practice, mai jos, regăsiți câteva întrebări și răspunsuri esențiale.
Întrebări frecvente
- Se poate anula o vânzare către o persoană de bună-credință?
Da, dacă se dovedește că prețul este disproporționat sau că tranzacția a fost încheiată în condiții frauduloase. - Creditorii pot introduce singuri acțiunea în anulare?
Da, dacă administratorul judiciar refuză nejustificat să o facă. În acest caz, creditorul trebuie să dovedească interesul legitim. - Se poate dispune și anularea actelor de administrare obișnuită ale debitorului?
Nu. Doar actele cu caracter vădit prejudiciabil, disproporționat sau fraudulos pot fi supuse anulării. - Există consecințe penale pentru actele frauduloase în insolvență?
Da. În cazul în care se probează intenția frauduloasă, faptele pot constitui infracțiuni de bancrută frauduloasă, atrăgând răspunderea penală a administratorilor sau a altor persoane implicate. - Ce acte pot fi considerate frauduloase în procedura insolvenței?
Sunt actele încheiate în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii care diminuează patrimoniul debitorului sau creează avantaje nejustificate pentru anumiți creditori (ex.: vânzări la preț derizoriu, transferuri gratuite, plăți anticipate). - Cine are dreptul să ceară anularea actelor frauduloase?
Acțiunea poate fi introdusă de administratorul/lichidatorul judiciar, comitetul creditorilor sau un creditor care deține peste 50% din valoarea creanțelor. - Ce se întâmplă dacă un creditor a primit bunuri printr-un act anulat?
El este obligat să restituie bunurile, dar își poate înscrie în tabel o creanță echivalentă cu valoarea acestora. - Cum contribuie anularea actelor frauduloase la protecția creditorilor?
Prin readucerea bunurilor în patrimoniul debitorului și prin restabilirea egalității de tratament între creditori, evitând favorizarea unora în detrimentul altora.